EDUCAȚIE ȘI CERCETARE. PROVOCĂRI ÎN DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI SOCIAL.

În conformitate cu Legea nr.179/2016 cu privire la întreprinderile mici şi mijlocii, educaţia antreprenorială este orientată spre dezvoltarea spiritului antreprenorial, care este o competenţă fundamentală pentru învăţare pe tot parcursul vieţii şi este obligatorie pentru includere în programele de studii şi de formare profesională la toate nivelurile.

Autorităţile abilitate cu competenţe în domeniul educaţiei trebuie să iniţieze și să desfăşoare acţiuni de promovare a atitudinilor şi comportamentelor proprii spiritului antreprenorial prin introducerea educaţiei antreprenoriale la toate nivelurile sistemului educaţional, începând cu învățământul primar, formarea iniţială şi continuă a profesorilor pentru educaţie antreprenorială, includerea antreprenoriatului în orientarea profesională.

Educația antreprenorială a început recent să fie introdusă în programul școlar ca disciplină transversală, iar în 2020 disciplina educație economică și antreprenorială este pilotată în 390 de școli din țară. 

Dat fiind faptul că noțiunea de antreprenoriat social este relativ nouă, acest concept este atins doar tangențial, intervievații considerând că acesta trebuie promovat mai intens. De asemenea, experții în educație participanți la studiu au punctat că programul școlar este destul de complex și încărcat, de aceea nu se recomandă formarea unei discipline separate privind antreprenoriatul social, ci includerea unui capitol în educația antreprenorială. De asemenea, a fost menționată necesitatea formării abilităților și deprinderilor practice în domeniul antreprenoriatului social, care ar putea fi dobândite prin atragerea practicienilor în domeniu.

Conform Raportului de analiză a situației actuale și a provocărilor în ceea ce privește dezvoltarea antreprenoriatul social în R. Moldova7, avem un grad foarte scăzut al culturii antreprenoriatului social în R. Moldova. 

La moment există interes pentru creșterea acestui indicator din perspectiva ONG-urilor/ întreprinderilor sociale și a mediului academic, fiind implementate o serie de proiecte cu atragerea experților din alte țări. Mediul academic este interest de dezvoltarea sectorului din perspectiva trendului la nivel european privind dezvoltarea economiei sociale și a modelului inovator, care schimbă perspectiva în ceea ce privește teoriile macroeconomice.

Unele ONG-uri sunt interesate să continue desfășurarea activităților de antreprenoriat social în comunitate ca soluție la probleme sociale cu care se confruntă, pentru a-și diversifica sursele de autofinanțare sau pentru a obține finanțări direcționate spre activități de antreprenoriat social.

Chiar dacă există interes pentru continuarea activităților de antreprenoriat social, asociațiile obștești nu sunt destul de motivate/interesate să se înregistreze ca ÎS sau ÎSI. Există o serie de motive invocate care justifică lipsa interesului:

• Insuficiența facilităților – examinând facilitățile existente pentru ÎS și ÎSI, observăm preponderent două viziuni ale experților: fie acestea nu există, fie cele existente nu sunt suficient de adaptate nevoilor.
• Concurența cu mediul de afaceri – reprezentanții societății civile au menționat întâmpinarea dificultăților în atragerea clienților, gestionarea afacerii, vânzarea și promovarea serviciilor prestate. Reprezentanții organizațiilor care anterior prestau aceste servicii gratuit, au afirmat că depun eforturi în vederea atragerii clienților, nefiind pregătiți pentru o concurență deschisă cu alți reprezentanți ai business-ului.
• Cunoștințe limitate despre antreprenoriatul social – mai multe organizații nu sunt familiarizate îndeajuns referitor la conceptul și modul de operare a antreprenoriatului social. Pentru numeroase organizații este atipică terminologia de antreprenoriat social, ori, chiar dacă sunt familiarizate cu un astfel de termen, acestea încă nu și-au evaluat la justa valoare capacitățile și nu au o viziune clară cum ar putea dezvolta antreprenoriatul social în concordanță cu necesitățile lor. 
• Lipsa unui model de afaceri bine definit pentru inițiativele de antreprenoriat social – OSC- urile încă nu văd cu claritate cum ar putea să-și asigure o independență financiară din activitățile de antreprenoriat social. O parte din acestea încearcă să identifice modele viabile de afaceri, experimentând prin dezvoltarea diferitor tipuri de afaceri sociale, încercând diferite abordări. Reprezentanții societății civile susțin că au o pregătire limitată în domeniul antreprenoriatului, în pofida numeroaselor instruiri la care au participat. 
• Resurse umane – în cadrul studiului au fost elucidate mai multe dificultăți ce țin de capitalul uman. Pe de o parte au fost accentuate competențele practice limitate ale angajaților în domeniul economiei sociale, iar pe de altă parte fluctuația de personal nu întotdeauna face posibilă capacitarea membrilor sau angajaților în domeniul vânzărilor și marketingului. Investiția organizației în formarea competențelor poate să nu fie răscumpărată pe termen lung, existând riscul ca resursele umane perfecționate să migreze spre alte domenii/ instituții. Condiția inerentă pentru ÎSI necesită o atitudine aparte în privința managementului resurselor umane: angajarea persoanelor cu dizabilități presupune respectarea echității salariale, chiar dacă calitatea muncii și programul de lucru diferă față de alți angajați. 
• Lipsa pieței de desfacere – o parte din intervievați au subliniat dificultăți în identificarea potențialilor consumatori, atât din cauza pieței mici de desfacere, cât și din cauza segmentului îngust în care își desfășoară activitatea.
• Promovarea deficitară a conceptului de antreprenoriat social atât la nivelul instituțiilor de învățământ, prin includerea în curriculă a studierii termenilor de antreprenoriat social, cât și la nivel de comunitate, prin dezvoltarea spiritului civic și antreprenorial de către autoritățile publice locale. Sunt necesare intervenții la nivel de politici pentru integrarea conceptului de antreprenoriat social și crearea spiritului antreprenorial în programul de predare în școli, dar și cultivarea acestuia la nivel de administrație publică locală, prin încurajarea OSC-urilor locale să desfășoare activități de antreprenoriat social pentru o dezvoltare comunitară sustenabilă. Conceptul de economie socială este puţin cunoscut atât în rândul entităţilor care ar putea implementa proiecte, cât şi în rândul beneficiarilor, neexistând acţiuni concrete de promovare a antreprenoriatului social. Din acest motiv este necesară creşterea gradului de conştientizare a importanţei sectorului economiei sociale, a avantajelor implementării de astfel de proiecte, precum şi creşterea gradului de implicare a comunităţilor locale în dezvoltarea durabilă.  
• Data publicarii: 21.01.2022