ECONOMIE SOCIALA: INCURSIUNE IN ISTORIA MODERNA.

Perioada precomunista 1918-1945

Perioada precomunista este caracterizata prin dezvoltarea unei varietati de forme asociative. Constitutia Romaniei din 1923 a oferit prima recunoastere deplina a libertatii de asociere a cetatenilor.

Legea 21/1924 a reglementat modul de functionare a asociatiilor, fundatiilor si asociatiilor de ajutor reciproc fiind inspirata din legislatia franceza din 1901.

Aceasta Lege a permis si desfasurarea activitatilor antreprenoriale menite sa sustina misiunea organizatorica a asociatiilor.

Cu toate acestea, a cazut in desuet in perioada dictaturii comuniste, cand organizatiile nu puteau folosi liber drepturile asociative. A aparut din nou la inceputul anilor 1990, oferind cadrul legal pentru inregistrarea si functionarea asociatiilor si fundatiilor.

Asociatiile de ajutor reciproc prezinta un caz aparte, fiind una dintre cele mai antreprenoriale organizatii din peisajul asociatiilor romanesti. Asociatiile de ajutor mutual ale pensionarilor (CAR) au o istorie lunga in Romania, mentionate pentru prima data in recensamantul institutiilor de asistenta sociala si ingrijire realizat in 1936 ca organizatii care furnizeaza servicii sociale si financiare membrilor lor.

Spre deosebire de ceea ce s-a intamplat in alte tari europene, unde aceste organizatii au evoluat rapid dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial si functioneaza astazi ca uniuni de credit mature si/sau sunt implicate in afaceri de asigurari/reasigurari mutuale, in Romania, asociatiile de ajutor reciproc ofera doar o suma mica de imprumuturi financiare. membrilor lor si ofera o gama limitata de servicii sociale.

Cooperativele au cunoscut o crestere semnificativa in perioada precomunista, cand au aparut cooperative de muncitori, de consum si de credit. Primele prevederi legislative romanesti privind cooperativele dateaza din anul 1887; intre cele doua razboaie mondiale, diverse acte juridice au declansat dezvoltarea cooperativelor (Prima lege a cooperativelor a fost emisa in 1923).

Intre 1918 si 1920 au fost create 296 de cooperative (care aveau 92.621 de membri), iar pana in 1928, numarul acestora a ajuns la 4.000.

Perioada comunista 1945-1989

In perioada comunista, era imposibil sa se inregistreze si sa infiinteze organizatii independente, in afara controlului statului-partid.

Cu toate acestea, asociatiile si cooperativele de ajutor reciproc au continuat sa functioneze in ciuda schimbarilor rapide si dramatice din contextul politic si economic romanesc.

Sub regimul comunist, asociatiile de ajutor reciproc au fost plasate sub controlul statului si integrate pe deplin in sistemul de bunastare nou infiintat.

Obiectivele de urmarit, serviciile furnizate si sursele de venit au fost stabilite de sus in jos.

CAR-urile au fost integrate in sistemul public de asigurari (statul era singurul furnizor de bunuri si servicii) cu scopul de a-si sprijini membrii (doar pensionarii) prin imprumuturi mici si acordarea de ajutoare pentru servicii funerare (nu au fost furnizate servicii sociale, de sanatate sau culturale).

In regimul comunist romanesc, cooperativele (cooperative de muncitori, de consum, de credit si agricole) au devenit un actor economic principal, alaturi de intreprinderile industriale de stat; statul le-a coordonat activitatea si a stabilit simultan cerintele de resurse, planuri de productie si export.

Ca parte a economiei centralizate, in perioada comunista, autoritatile publice au avut tendinta de a considera cooperativele drept afaceri private, deoarece acestea s-au constituit pe baza consimtamantului liber exprimat al membrilor care puteau detine drepturi de proprietate conform legii (desi de fapt nu aveau niciun cuvant de spus).

In ceea ce priveste drepturile sau bunurile comune ale acestora) de fapt cooperativele la acea vreme nu erau responsabile in fata membrilor lor, ci in fata statului si a partidului comunist.

Scurtul interludiu democratic al perioadei interbelice a dus la aparitia unei noi societati civile (desi fragile), a carei dezvoltare s-a oprit din cauza regimurilor autoritare din timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial si s-a confruntat cu o noua suprimare in perioada comunista ulterioara.

Foarte putine asociatii au supravietuit regimului comunist si aveau doar autonomie formala: unele s-au dezvoltat in jurul unor interese speciale (cum ar fi filatelia sau numismatica), mestesugurile traditionale (cum ar fi apicultura sau cresterea animalelor), in timp ce altele erau asociatii cu grupuri tinta specifice, cum ar fi persoanele cu dizabilitati si asociatiile de locatari.

Perioada post comunista 1990-2006

La inceputul anilor 1990, dupa caderea comunismului, Romania a fost martora la o renastere semnificativa a asociatiilor, inclusiv a asociatiilor de ajutor reciproc, si la o prabusire a sectorului cooperativ.

Extinderea asociatiilor a fost atat cantitativa, cat si calitativa. Asociatiile au contribuit la inovare in domeniul serviciilor de interes public – in special al serviciilor sociale – si au jucat un rol activ in sustinerea dezvoltarii intreprinderilor sociale.

In Romania, initiativele de antreprenoriat social au inceput sa apara la inceputul anilor 1990, promovate in principal de asociatii si fundatii.

Operatiunile la scara mica au inflorit astfel intr-un mediu care nu a favorizat eforturile antreprenoriale. Principala motivatie care a impins asociatiile sa demareze activitati antreprenoriale a fost nevoia de a se asigura de finantare pentru a-si indeplini misiunea sociala.

Pe la mijlocul anilor 1990, o categorie specifica de asociatii, si anume CAR, a inceput sa-si reorganizeze operatiunile, sa-si diversifice serviciile si sa-si extinda birourile; au inregistrat o crestere constanta a numarului de membri si reprezinta unul dintre cele mai de succes tipuri de intreprinderi sociale de jos in sus din tara.

Au fost infiintate CAR-uri pentru a lupta impotriva excluziunii sociale si financiare a persoanelor in varsta. Acestea ofera o gama larga de servicii (gratuit sau la preturi reduse) atat membrilor lor, cat si altor persoane in varsta din comunitate. Astfel de servicii includ servicii financiare rambursabile si nerambursabile, servicii medicale si alte servicii de protectie sociala (servicii de ingrijire la domiciliu, activitati de socializare si terapii ocupationale) in functie de nevoile si capacitatea financiara a membrilor acestora. Serviciile sociale nerambursabile sunt finantate din surplusul rezultat din serviciile financiare (imprumuturi) acordate membrilor.

Se poate privi traditia cooperatista ca o alta radacina, desi nu un motor, al dezvoltarii intreprinderilor sociale in Romania. Cooperativele traditionale romanesti nu au participat la dezbateri si reforme privind economia sociala in general, sau intreprinderile sociale in special.

Din anii 1990, cooperativele au fost percepute ca institutii apartinand vechiului sistem. Cooperativele se confrunta cu nevoia de a-si gasi o noua identitate si de a-si reforma sistemul pentru a raspunde imperativelor pietei. Clasa politica a acordat putina atentie acestor „ramasite ale fostului regim”, care, in cel mai bun caz, au fost grupate impreuna cu intreprinderile mici si mijlocii (IMM-uri), dar cel mai adesea au fost in mare masura trecute cu vederea.

In anii de dupa caderea comunismului, sectorul cooperativ s-a confruntat cu provocari majore ca urmare a retrocedarii proprietatii catre fostii proprietari, a scaderii productiei din cauza lipsei de piete pentru anumite produse, a problemelor de guvernanta, a scaderii dramatice a numarului de membri si a deficitului semnificativ legat de capacitati de comunicare si imagine publica. Cu toate acestea, merita mentionata dezvoltarea recenta a unei noi generatii de cooperative, infiintate dupa 2005, dintre care multe urmaresc obiective de interes general si se angajeaza in noi domenii de afaceri precum agricultura ecologica, energia regenerabila si mestesugurile noi.

In perioada postcomunista, legislatia romaneasca privind atelierele protejate a vizat facilitarea integrarii in munca a persoanelor cu dizabilitati.

In 1992, Legea 57/1992 privind incadrarea in munca a persoanelor cu dizabilitati prevedea ca cel putin 70% din salariatii atelierelor protejate sa fie persoane cu dizabilitati. Din 2002, procentul angajatilor cu dizabilitati a fost redus la 30%.

In Romania, cooperativele de muncitori sunt la baza atelierelor protejate si a intreprinderilor sociale de integrare in munca contemporana (WISE), deoarece integreaza persoanele cu dizabilitati pe piata muncii.

 

Publicat: 27 Septembrie 2021