Pregătirea pentru un nou an școlar poate începe cu o întrebare adresată nu doar elevilor, ci și profesorilor: de ce sprijin avem nevoie pentru a lucra mai bine împreună? Alături de planificarea lecțiilor, merită să existe timp pentru reflecție asupra comunicării, a relațiilor din clasă și a modului în care răspundem nevoilor diferite ale copiilor.
Proiectul CREIER Cojasca include un program de mentorat destinat unui număr de minimum 12 cadre didactice și membri ai personalului auxiliar. Potrivit anunțului publicat de Institutul pentru Politici Sociale, această componentă a început în mai 2026 și urmărește dezvoltarea resurselor personale și profesionale necesare lucrului cu elevii aflați în situații vulnerabile.
Reziliență personală și practici educaționale incluzive
Programul este organizat în două module de câte 120 de ore. Primul se concentrează pe reziliența personală, gestionarea stresului și prevenirea epuizării profesionale. Al doilea abordează educația pentru caracter și incluziune, folosind Metoda Atenției/Îngrijirii Educative. Sunt vizate comunicarea interculturală, prevenirea discriminării și sprijinirea elevilor romi expuși riscului de abandon școlar.
O întrebare practică pentru reflecția didactică ar putea fi: cum îi oferim unui elev posibilitatea de a participa atunci când prima explicație nu i-a fost suficientă? Putem încerca reformularea cerinței, un exemplu suplimentar sau împărțirea sarcinii în etape. Putem verifica ce a înțeles înainte de a presupune că nu a fost atent.
La fel de important este felul în care vorbim despre greșeli. În loc să transformăm o dificultate într-o etichetă despre copil, putem discuta concret ce nu a funcționat și care ar putea fi următorul pas. Această abordare lasă deschisă posibilitatea progresului, fără a renunța la așteptările educaționale.
Sprijin pentru cei care îi sprijină pe copii
Mentoratul profesorilor oferă și un cadru pentru discutarea situațiilor întâlnite în activitatea educațională. Sesiunile prevăzute în proiect pot fi individuale sau de grup, fizice și online, inclusiv în perioadele de vacanță.
Un exercițiu util înaintea revenirii la școală este alegerea unei practici care merită păstrată și a uneia care merită schimbată. Cum oferim feedback? Cum invităm la discuție un copil care participă rar? Cum comunicăm cu o familie fără a reduce întâlnirea la o enumerare a problemelor?
Nu este necesar ca toate răspunsurile să fie găsite individual. Schimbul de idei între colegi poate fi folosit pentru a compara soluții și pentru a formula întrebări mai precise.
O școală incluzivă merită construită cu atenție față de elevi și față de adulții care îi însoțesc. Sprijinirea profesorilor este parte din această responsabilitate comună.